Functia de informare

Acestă funcţie se referă la nevoia indivizilor şi grupurilor de a controla mediul înconjurator. Pe baza informaţiilor pe care le primesc prin mass-media, oamenii evaluează importanţa evenimentelor, anticipează anumite tendinte ale vieţii economice, sociale sau politice şi iau, în cunoştinţa de cauză anumite decizii.

Informaţiile generale. Pentru a răspunde nevoii indivizilor de a supraveghea lumea înconjurătoare, o informaţie nu trebuie să aibă o utilitate imediată. De exemplu datele privind viaţa politică acumulează elemente pentru o alegere pe care noi trebuie să o facem o dată la un anumit număr de ani.

Între noi şi lume se insinuează treptat un mediator, o instituţie, care selectează informaţia, o ambalează în forme accesibile şi o difuzează, facilitând accesul nostru la realitate. Ceea ce înseamnă, că un număr tot mai mare de oameni, grupuri şi chiar colectivităţi enorme depind de mass-media pentru a stăpâni, înţelege şi judeca lumea înconjuratoare.

Informaţiile instrumentale. Acestea se referă la datele despre programele cinematografelor, şi teatrelor, la transportul urban, la starea vremii, la noutaţile din magazine, etc.

Aceste rubrici ale ziarelor, privite în mod obişnuit cu dispreţ de către ziarişti, constituie o prioritate de interes pentru public. Datorită acestor ştiri, oamenii dobândesc instrumentele informaţionale prin care controlează mediul imediat şi pe baza cărora işi organizează viaţa de zi cu zi. Acest tip de informaţii sunt numite “instrumentale” sau “de serviciu”.

Informaţia de prevenire. Mesajele presei nu prezintă numai ceea ce s-a petrecut deja, ci şi ceea ce s-ar putea întâmpla.

O mare parte din informaţiile difuzate de presă sunt, în mod explicit, axate pe funcţia de prevenire. Dintre acestea putem aminti: date referitoare la starea vremii, prognozele economico-financiare, informaţii vizând prevenirea unor boli, a unor incendii, accidente rutiere, noi reglementări sau proceduri legale, etc.

De asemenea mass-media  oferă informaţii care au ca scop pregătirea publicului pentru confruntarea cu o serie de evenimente neasteptate şi nedorite: catastrofe naturale, accidente, crize.

De multe ori datele furnizate de presă nu sunt luate în serios sau sunt minimalizate. În alte cazuri aceste informaţii produc o reacţie opusă celei scontate: ele sunt exagerate, deformate.

Funcţia de interpretare

O stire nu este doar o sumă de informaţii, ea este o viziune, cultural determinată, asupra unor informaţii.

Textele jurnalistice oferă atat datele concrete, cât şi intelesul ce poate fi atribuit evenimentelor sau stărilor prezentate.

Prima şi cea mai importantă formă de interpretare constă în chiar decizia de a face publică o anumită informaţie. Astfel în fiecare zi un grup restrâns de oameni selectează un număr limitat de ştiri şi stabilesc astfel o ierarhie a evenimentelor, plasându-le în partea superioară a paginilor sau în partea iniţială a programelor de ştiri din radio şi televiziune. Acest act implicând o profundă responsabilitate socială. Oamenii simt nevoia ca lumea care îi înconjoară să le fie prezentată în mod ordonat şi coerent, pentru a putea lua mai uşor deciziile inerente existenţei de zi cu zi.

Dacă selectarea şi ierarhizarea informaţiei reprezintă forme directe şi implicite de interpretare, punerea în context şi comentarea ştirilor constituie forme directe, asumate, de semnificare a evenimentelor.

Presa modernă s-a constituit pe baza unei convenţii: separarea prezentării evenimentelor de opiniile personale. Respectarea cu stricteţe a acestei reguli caracterizează în deosebi jurnalismul american şi englez. În schimb o veche tradiţie a jurnalismului „european” consideră că faptele pot fi insoţite de opinii şi comentarii care implică personalitatea jurnalistului, cu condiţia ca acesta să nu distorsioneze prezentarea întâmplărilor prin formulări subiective sau rău intenţionate.